O metodologie a analizei sistemelor este elaborată și aplicată în cazurile în care factorii de decizie, la etapa inițială, nu dispun de informații suficiente despre situația-problemă pentru a alege o metodă de reprezentare formală a acesteia, a construi un model matematic sau a aplica una dintre abordările mai noi de modelare, care combină tehnici calitative și cantitative.
În astfel de cazuri, poate fi util să reprezentăm obiectul ca un sistem, să organizăm un proces de luare colectivă a deciziilor cu implicarea specialiștilor din diverse domenii de cunoaștere, să folosim diferite metode de modelare formală alături de tehnici de valorificare a intuiției experților și să schimbăm metodele pe măsură ce se aprofundează înțelegerea obiectului sau situației.
Pentru a organiza un asemenea proces, este necesar să se definească o succesiune de etape, să se recomande metode pentru realizarea lor și să se prevadă posibilitatea revenirii la etapele anterioare atunci când este necesar. O astfel de succesiune de etape identificate și ordonate în mod specific, împreună cu metodele și tehnicile recomandate pentru realizarea lor, constituie structura unei metodologii a analizei sistemelor.
Analizând diverse metodologii ale analizei sistemelor, se poate observa că toate acestea includ, într-o formă sau alta, următoarele etape:
- identificarea problemelor și stabilirea scopurilor;
- elaborarea alternativelor și a modelului de luare a deciziilor;
- evaluarea alternativelor, găsirea unei soluții și implementarea acesteia;
- evaluarea eficacității deciziilor și a consecințelor implementării lor;
- proiectarea organizației pentru atingerea scopurilor.