Planificarea reprezintă alocarea optimă a resurselor pentru atingerea scopurilor stabilite, un ansamblu de procese asociate cu stabilirea scopurilor (obiectivelor) și acțiunilor pentru viitor.
O întreprindere industrială este un sistem deschis atât la intrări, cât și la ieșiri, care interacționează activ cu mediul său înconjurător. Mediul extern al unei întreprinderi este tot ceea ce o înconjoară și îi influențează funcționarea, sau asupra căruia întreprinderea, la rândul ei, exercită o influență. Impactul mediului asupra întreprinderii poate fi activ sau pasiv.
O întreprindere, ca sistem, poate funcționa și se poate dezvolta cu succes doar printr-o interacțiune riguroasă a elementelor sale interne între ele și cu mediul extern. Metoda care permite coordonarea prealabilă a scopurilor și resurselor și care asigură interacțiunea orientată spre scop a părților individuale ale structurii materiale și sociale a întreprinderii este planificarea. Planificarea posedă proprietățile unui sistem. Sistemul de planificare este alcătuit din trei componente principale: intrare, ieșire și un convertor (procesul propriu-zis de elaborare a planului). Intrarea este formată din resurse informaționale, materiale și de muncă; ieșirea este produsul sistemului de planificare (planul, sau proiectul) — un document care definește parametrii și comportamentul sistemului de producție în ansamblu, precum și al elementelor sale, pe parcursul perioadei de planificare. Acesta reprezintă un ansamblu de sarcini adresate și interconectate, care determină volumul, termenele, ordinea și succesiunea execuției lucrărilor, consumul de resurse materiale și de muncă, realizarea măsurilor sociale, precum și interacțiunea optimă a elementelor între ele și cu mediul extern, inclusiv interacțiunea cu furnizorii, consumatorii și organele economice și financiare ale statului.
Astfel, planul definește activitatea de producție și economică a întreprinderii și a diviziilor sale și stabilește, prin aceasta, parametrii de control ai producției pe care echipa diviziei trebuie să îi atingă, față de care se realizează monitorizarea și reglarea producției, prin compararea rezultatelor efective cu cele prognozate.
Sistemul de management implementează acest program și menține funcționarea întreprinderii în limitele parametrilor stabiliți de plan.