Activitatea este o îndeletnicire umană orientată spre scop. Urmărindu-și scopurile, oamenii folosesc natura, o influențează și se transformă atât pe natură, cât și pe ei înșiși.
Activitatea este:
- orientată spre scop — direcționată către un scop;
- instrumentală — susținută de instrumente pentru atingerea scopului;
- situațională — desfășurată în cadrul unei situații și dependentă de aceasta;
- orientată spre un obiect specific.
Activitatea este orientată spre scop — ceea ce înseamnă că este direcționată către un scop stabilit. Ea este oportună — adică se armonizează într-un fel sau altul cu scopul. Instrumentele sunt mijloace de atingere a unui scop, a căror eficacitate în atingerea acestui scop a fost recunoscută de către persoană. Normele de utilizare a acestor instrumente reprezintă cunoștințe stabilite cultural, care sunt transmise altora. Acestea variază de la cele mai simple unelte pentru munca fizică până la mijloace de nivel superior, precum deprinderile umane. Mijloacele activității sunt necesare ca condiții suficiente pentru desfășurarea acesteia.
Activitatea este o structură coordonată: scopul trebuie să corespundă unei situații specifice sau unui anumit obiect, iar mijloacele trebuie să fie oportune — adică trebuie să asigure atingerea scopului.
Pentru a defini un act individual de activitate, este necesar, cel puțin, să se precizeze scopurile, obiectul și mijloacele acestuia.
În conformitate cu scopul, mijloacele acționează asupra obiectului. Această structură simplă poate fi dezvoltată. În locul obiectului, se poate introduce procesul de transformare a materiei prime într-un produs final specific. Aplicând mijloace (unelte, instrumente), persoana transformă materia primă într-un produs final care corespunde scopului. Scopul indică produsul posibil al actului; chiar înainte de începerea activității, scopul conține o imagine a produsului final. Ceea ce omul dorește în cele din urmă există „dinainte”, sub o formă ideală, ca scopuri. Produsul este creat în procesul de transformare a materiei.
Materia procesului de transformare poate fi fizică, caz în care vorbim despre un act productiv (de fabricație). Materia poate fi simbolică, caz în care vorbim despre un act intelectual. De exemplu, transformarea unei formule matematice sau a unui model informațional al unui obiect.
Scopul indică produsul final — și astfel, indirect, materia primă din care produsul este obținut prin transformare. Mijloacele trebuie să asigure atingerea scopului. Mijloacele sunt legate de produsul final, întrucât trebuie să asigure obținerea acestuia din materia primă. Mijloacele sunt conectate la procesul de transformare ca întreg — fiecare mijloc specific este utilizat în anumite proceduri ale procesului de transformare a materiei prime.
Activitatea este coordonată:
- scopul trebuie să corespundă unei situații specifice sau unui anumit obiect;
- mijloacele trebuie să fie oportune — adică trebuie să asigure atingerea scopului.