Există câteva zeci de definiții ale acestui concept. Definiția noțiunii de sistem s-a schimbat nu doar ca formă, ci și ca esență.
Un sistem este:
- un complex de componente aflate în interacțiune (L. von Bertalanffy).
- o mulțime de elemente aflate în anumite relații unele cu altele și cu mediul (L. von Bertalanffy).
- un întreg alcătuit din mai multe părți; un ansamblu de atribute (C. Cherry).
- o mulțime de elemente interconectate, separată de mediu și interacționând cu acesta ca un tot unitar (F. I. Peregudov, F. P. Tarasenko).
- o aranjare, mulțime sau colecție de lucruri conectate sau corelate între ele astfel încât, împreună, formează o anumită unitate, o integritate; o aranjare de componente fizice conectate sau corelate între ele astfel încât formează sau acționează ca un întreg unitar (Distefano).
- o combinație de elemente aflate în interacțiune, organizată pentru atingerea unuia sau mai multor scopuri declarate (ISO/IEC 15288).
- o mulțime finită de elemente funcționale și de relații între ele, distinsă de mediul său în conformitate cu un scop determinat, într-un interval de timp definit (V. N. Sagatovski).
- o reflectare, în conștiința unui subiect (cercetător, observator), a proprietăților obiectelor și a relațiilor dintre ele, în cadrul sarcinii de cercetare și cunoaștere (I. I. Cerneak).
- un sistem S definit pe un obiect A în raport cu o proprietate (calitate) integrativă este o mulțime de asemenea elemente, aflate în asemenea relații, încât dau naștere proprietății integrative date (E. B. Agoșkova, B. V. Ahlibininski).
- o colecție de elemente integrate și aflate în interacțiune sau interdependență regulată, creată pentru atingerea unor obiective specifice, în care relațiile dintre elemente sunt definite și stabile, iar performanța sau funcționalitatea globală a sistemului depășește simpla sumă a elementelor sale (PMBOK).
- un dispozitiv care acceptă una sau mai multe intrări și generează una sau mai multe ieșiri (Drenick).
- un dispozitiv, proces sau schemă care se comportă conform unei anumite prescripții; funcția sistemului constă în a opera în timp asupra informației și/sau energiei și/sau materiei pentru a produce informație și/sau energie și/sau materie (D. Ellis, F. Ludwig).
- o abstracție matematică ce servește drept model al unui fenomen dinamic (H. Freeman).
- o colecție integrată de elemente aflate în interacțiune, concepută pentru îndeplinirea în comun a unei funcții predeterminate (R. Gibson).
- o mulțime de obiecte împreună cu relațiile dintre obiecte și dintre atributele lor (A. Hall, R. Fagen).
- o colecție de entități sau lucruri, animate sau neanimate, care primește anumite intrări și acționează asupra lor pentru a produce anumite ieșiri, cu scopul de a maximiza anumite funcții ale intrărilor și ieșirilor (R. Kershner).
- o regiune delimitată în spațiu și timp, în care părțile componente sunt legate prin relații funcționale (J. Miller).
- din punct de vedere matematic, o anumită parte a lumii care, la orice moment dat, poate fi descrisă prin atribuirea unor valori specifice unei anumite mulțimi de variabile; nu este pur și simplu o colecție de unități (particule, indivizi), fiecare guvernată de legi de cauzalitate care acționează asupra ei, ci o totalitate a relațiilor dintre acele unități. Cu cât relațiile sunt mai strâns interconectate, cu atât mai organizat este sistemul format de acele relații (A. Rapoport).
- o mulțime de acțiuni (funcții), legate în timp și spațiu printr-o mulțime de sarcini practice de luare a deciziilor și de evaluare a comportamentului, adică sarcini de management (S. Sengupta, R. Ackoff).
- un termen folosit pentru a desemna cel puțin două concepte diferite: o aranjare regulată, sau ordonată, alcătuită din elemente sau părți interconectate care acționează ca un întreg unitar; o colecție, sau un grup de elemente (părți), necesare pentru îndeplinirea unei anumite operații (A. Wilson, M. Wilson).
- o mulțime nevidă de elemente conținând cel puțin două elemente, în care elementele acestei mulțimi se află în anumite relații și legături unele cu altele (G. Kroeber).
- un sistem abstract, sau pur și simplu un sistem, care este o mulțime parțial conectată de obiecte abstracte ce constituie componentele sistemului. Componentele sistemului pot fi orientate sau neorientate; numărul lor poate fi finit sau infinit; fiecare dintre ele poate fi definită printr-un număr finit sau infinit de variabile de bază (L. Zadeh, C. Desoer).
- o mulțime de elemente conectate, aflate în acțiune (O. Lange).
- orice formă de distribuție a activității într-un lanț care este percepută de un observator ca fiind regulată (G. Pask).
- o mulțime de componente interrelaționate de un fel sau altul, ordonate prin relații ce posedă proprietăți bine definite; această mulțime se caracterizează printr-o unitate exprimată în proprietățile și funcțiile sale integrale (V. S. Tiuhtin).
- o diversitate de relații și legături între elementele unei mulțimi, care constituie o unitate integrală. Are sens să înțelegem sistemul ca o mulțime organizată ce formează o unitate integrală (A. D. Ursul).
- un complex de componente implicate selectiv, în care interacțiunea și interrelaționarea componentelor iau caracterul unei facilitări reciproce orientate spre obținerea unui rezultat util, direcționat (P. K. Anohin).
- o colecție de elemente reale sau imaginare, distinse în vreun fel de restul lumii. Această colecție este un sistem dacă: legăturile existente între aceste elemente sunt specificate; fiecare element este considerat indivizibil intern; sistemul interacționează cu lumea exterioară lui ca un tot unitar; atunci când evoluează în timp, colecția este considerată un singur sistem dacă se poate stabili o corespondență univocă între elementele sale în momente diferite de timp. Corespondența trebuie să fie univocă, nu bijectivă. Ordonarea temporală nu este un atribut necesar; acolo unde apare o divergență, întregul poate fi considerat un singur sistem, sau se pot distinge subsisteme în cadrul sistemului (L. A. Blumenfeld).
- o mulțime de obiecte pe care este realizată o relație predeterminată cu proprietăți fixe. Definiția duală este: un sistem ca mulțime de obiecte care posedă proprietăți predeterminate, cu relații fixe între ele (A. I. Uyomov).