Starea sistemului
Starea sistemului — este ansamblul caracteristicilor care descriu configurația sistemului și valorile parametrilor săi interni la un moment fix de timp.[1]
Caracterizare generală
Starea sistemului fixează organizarea sa internă și legăturile externe la un moment concret de timp. Ea include:
- valorile parametrilor interni ai sistemului;
- configurația structurii elementelor;
- legăturile actuale dintre elemente și cu mediul;
- funcțiile și procesele realizate.
Starea sistemului constituie baza pentru analiza funcționării, stabilității și dinamicii proceselor sistemice.[2] Ea servește drept punct de plecare pentru construirea modelelor și prognozarea comportamentului sistemului.
Legătura cu proprietățile dinamice
Proprietățile dinamice ale sistemului se manifestă prin modificările stării sale în timp[3]. Starea poate fi considerată o caracteristică instantanee a sistemului, analogă unei secțiuni transversale a structurii și proprietăților la un moment determinat.
Modificările stării pot privi:
- valorile variabilelor interne (parametrilor);
- componența elementelor;
- structura legăturilor;
- caracteristicile interacțiunii cu mediul.
Aspectele statice ale stării
Într-o stare fixată, sistemul posedă:
- Integritate — distincția față de mediul înconjurător;
- Ierarhie — ordonarea nivelurilor elementelor;
- Modularitate — posibilitatea delimitării subsistemelor;
- Izolare — autonomia relativă a funcționării.
Starea statică reflectă nu doar structura elementelor, ci și legăturile stabile dintre acestea, care formează o integritate organizată.
Modificările dinamice ale stării
Modificările stării pot surveni în diferite forme:
- modificarea parametrilor cu păstrarea structurii (funcționare);
- înlocuirea sau modificarea elementelor fără restructurarea structurii;
- restructurarea legăturilor și a structurii elementelor.
Modificările stării pot fi interne (reorganizare) sau cauzate de influențele externe ale mediului. Viteza modificărilor poate fi rapidă, lentă sau extrem de rapidă, în funcție de natura proceselor.
Starea și mediul
Starea sistemului este determinată nu doar de caracteristicile interne, ci și de influențele mediului înconjurător prin Intrări și ieșiri și Contextul sistemului. Granița dintre sistem și mediu poate fi dinamică și se poate modifica în procesul funcționării.
Legătura cu procesele
Procesele din sistem reprezintă secvențe de modificări ale stărilor. Fiecare acțiune, fiecare proces poate fi considerat ca o tranziție a sistemului dintr-o stare în alta (vezi Proces).
Modelul stării
Formalizarea stării sistemului include de obicei:
- mulțimea variabilelor de stare;
- mulțimea valorilor admisibile ale acestor variabile;
- regulile de tranziție între stări.
Modelarea stării este strâns legată de descrierea structurii și dinamicii funcționării sistemului.
Literatură
- Sadovski V.N. Bazele teoriei generale a sistemelor. — M.: Nauka, 1974.
- Rapoport A. Diferite abordări ale teoriei generale a sistemelor // Cercetări sistemice. Anuar 1969. — M.: Nauka, 1969. — P. 55–79.
- Volkova V.N., Denisov A.A. Teoria sistemelor și analiza sistemică: manual pentru universități. — M.: Editura Iurait, 2025 (sau Teoria sistemelor. M.: Vîsșaia șkola, 2006).
- Saaty T., Kearns K. Planificare analitică. Organizarea sistemelor. — M.: Radio i sveazî, 1991.
- Blauberg I.V., Sadovski V.N., Iudin E.G. Cercetări sistemice și teoria generală a sistemelor // Cercetări sistemice. Anuar 1969. — M.: Nauka, 1969. — P. 7–28.
- Cerneaк Iu.I. Analiza sistemică în managementul economiei // Analiza sistemică în economie. — M.: Ekonomika, 1975.
Note
- ↑ В каждый данный момент времени система находится в некотором состоянии...» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 84.
- ↑ Если система стабильна, то она будет стремиться к состоянию равновесия...» — А. Рапопорт, Системные исследования. Ежегодник 1969. С. 62
- ↑ «...последовательный набор состояний системы образует ее поведение.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 84
Vezi și
- Sistem
- Structura sistemului
- Proces
- Mediul sistemului