Stabilirea obiectivelor

Stabilirea obiectivelor

Stabilirea obiectivelor — este procesul de identificare, formulare și stabilire a obiectivelor pentru un sistem sau pentru procesul de transformare a acestuia în cadrul analizei sistemice. Stabilirea obiectivelor determină orientarea funcționării și dezvoltării sistemului, constituind baza pentru formularea sarcinilor, alegerea criteriilor de eficiență și modelarea ulterioară.

Caracteristică generală

În analiza sistemică, stabilirea obiectivelor este considerată o etapă-cheie, de care depind:

• formarea reprezentării despre situația problematică;
• construirea modelelor stării dorite a sistemului;
• alegerea mijloacelor și metodelor de atingere a obiectivelor;
• determinarea criteriilor de evaluare a rezultatelor activității.

Obiectivul stabilește orientarea dezvoltării sistemului și servește drept măsură a eficienței deciziilor adoptate. Conform abordării expuse în lucrările lui T. Saaty, stabilirea obiectivelor este interpretată ca proiectarea unui viitor dorit, care determină traiectoria schimbărilor sistemului.

Obiectivul ca categorie sistemică

Obiectivul în contextul analizei sistemice posedă următoarele caracteristici:

• reflectă starea dorită a sistemului sau a mediului;
• determină direcția transformărilor;
• servește drept temei pentru alegerea strategiei de funcționare sau de dezvoltare;
• este rezultatul unei alegeri subiective, dependente de poziția și interesele observatorului.

Obiectivul stabilește rezultatele finale spre care trebuie să tindă sistemul în procesul de funcționare sau de transformare.

Etapele stabilirii obiectivelor

Procesul de stabilire a obiectivelor include o succesiune de acțiuni:

• Identificarea problemei — conștientizarea discrepanței dintre starea actuală și cea dorită (problema).
• Formularea obiectivelor — stabilirea stării spre atingerea căreia tinde subiectul analizei.
• Precizarea constrângerilor și resurselor — determinarea condițiilor care influențează realizabilitatea obiectivelor.
• Construirea ierarhiei obiectivelor — structurarea obiectivelor pe niveluri de importanță (ierarhia obiectivelor).
• Determinarea criteriilor de evaluare — formularea indicatorilor după care va fi evaluat gradul de atingere a obiectivelor.
• Corectarea obiectivelor — posibila adaptare a obiectivelor pe măsura schimbării condițiilor sau a obținerii de noi informații (caracterul iterativ al stabilirii obiectivelor).

Cerințe față de formularea obiectivelor

Formularea corectă a obiectivelor trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

• Claritate — obiectivul trebuie formulat clar și fără ambiguități.
• Măsurabilitate — obiectivele trebuie să permită evaluarea cantitativă sau calitativă a gradului lor de atingere.
• Realism — obiectivele trebuie să fie realizabile în condițiile date.
• Coerență — obiectivele de diferite niveluri trebuie să fie interconectate și necontradictorii.
• Determinare temporală — este dezirabilă existența unor termene de atingere a obiectivelor.

Ierarhia obiectivelor

Conform metodologiei analizei ierarhice (AHP), elaborată de T. Saaty​, obiectivele sunt organizate într-o structură pe mai multe niveluri:

• Obiectivul principal — determină direcția generală de dezvoltare a sistemului.
• Criterii de primul nivel — aspectele principale după care se evaluează atingerea obiectivului principal.
• Subobiective și subnivele ale criteriilor — precizarea direcțiilor particulare și a aspectelor de evaluare.
• Alternative de acțiune — soluții concrete care conduc la atingerea obiectivelor.

Reprezentarea ierarhică a obiectivelor permite descompunerea succesivă a sarcinilor complexe și simplifică procesul de analiză.

Formalizarea obiectivelor prin analiză comparativă

Pentru creșterea obiectivității în evaluarea obiectivelor și criteriilor, T. Saaty propune utilizarea metodei comparațiilor perechi​:contentReference[oaicite:3]{index=3}, care permite:

• determinarea importanței relative a obiectivelor și subobiectivelor;
• identificarea priorităților între alternative;
• construirea modelelor cantitative ale preferințelor subiecților analizei.

O astfel de formalizare este deosebit de importantă în condiții de multicriteriabilitate și incertitudine.

Stabilirea obiectivelor și modelarea

Modelele sistemelor sunt construite în jurul structurii obiectivelor:

• obiectivele determină alegerea principalelor variabile și constrângeri ale modelului;
• criteriile de atingere a obiectivelor devin baza pentru construirea funcțiilor de optimalitate;
• ierarhia obiectivelor ghidează construirea scenariilor și a căilor de atingere a stării dorite.

Astfel, stabilirea obiectivelor structurează și orientează întregul proces de modelare și analiză.

Legătura stabilirii obiectivelor cu problemele și soluțiile

Stabilirea obiectivelor este strâns legată de analiza problemelor și de procesul de luare a deciziilor:

• formularea obiectivelor permite transformarea situației problematice într-o sarcină de căutare a soluției;
• soluțiile alternative sunt evaluate după gradul de atingere a obiectivelor;
• discrepanța dintre obiective și starea actuală determină necesitatea acțiunilor corective.

Stabilirea obiectivelor conferă sens și orientare procesului de căutare a soluțiilor.

Particularitățile stabilirii obiectivelor în analiza sistemică

Particularitățile stabilirii obiectivelor în analiza sistemică includ:

• luarea în considerare a complexității, multicriteriabilității și multinivelarității sistemelor;
• necesitatea armonizării obiectivelor diferiților participanți și subsisteme;
• recunoașterea subiectivității în formularea obiectivelor și a criteriilor de evaluare;
• conștientizarea caracterului iterativ și dinamic al stabilirii obiectivelor;
• necesitatea identificării obiectivelor ascunse, neformulate sau conflictuale.

Stabilirea eficientă a obiectivelor necesită o gândire sistemică, capabilă să mențină imaginea de ansamblu a proceselor complexe.

Bibliografie

• Saaty T., Kearns K. Planificare analitică. Organizarea sistemelor. — M.: Radio i svyaz, 1991.
• Cleland D., King W. Analiză sistemică și management orientat spre obiective. — M.: Sovetskoe radio, 1974.
• Quade E. Analiza sistemelor complexe. — (Discuție despre scopul analizei sistemelor, formularea problemei, alegerea criteriilor și alternativelor).
• Optner S. Analiza sistemică pentru rezolvarea problemelor de afaceri și industriale.
• Cerneac Iu.I. Analiza sistemică în managementul economiei // Analiza sistemică în economie.
• Young S. Managementul sistemic al organizației. — M.: Sovetskoe radio, 1972.
• Volkova V.N., Denisov A.A. Teoria sistemelor și analiza sistemică: manual pentru universități. — M.: Editura Iurait, 2025.
• Mesarovic M.D., Mako D., Takahara I. Teoria sistemelor ierarhice pe mai multe niveluri. — M.: Mir, 1973.
• Blauberg I.V., Sadovski V.N., Iudin E.G. Formarea și esența abordării sistemice. — M.: Nauka, 1973.
• Sadovski V.N. Fundamentele teoriei generale a sistemelor. — M.: Nauka, 1974.
• Frank L. (citat după Bertalanffy L. von) // Teoria generală a sistemelor — o trecere în revistă a problemelor și rezultatelor / Cercetări sistemice. Anuar 1969. — M.: Nauka, 1969.

Legătura cu alte concepte

Stabilirea obiectivelor este strâns legată de conceptele de bază ale analizei sistemice:

• Sistem
• Structura sistemului
• Ierarhie
• Problemă în contextul analizei sistemice
• Luarea deciziilor
• Funcție
• Modelul sistemului

Vezi și

• Abordarea sistemică
• Gândirea sistemică
• Metodologia analizei sistemice
• Formalizarea modelelor de sisteme