Sistem deschis (teoria sistemelor)
Sistemul deschis reprezintă un sistem care realizează schimb de energie, substanță și informație cu mediul înconjurător. Deschiderea sistemului înseamnă interacțiunea sa permanentă cu contextul, modificarea sub influența factorilor externi și capacitatea de a se adapta la condițiile în schimbare.
Esența conceptului
Sistemul deschis este definit prin prezența:
- fluxurilor de intrare (resurse, semnale, influențe);
- fluxurilor de ieșire (produse, rezultate, răspunsuri la influențe);
- schimbului continuu cu mediul înconjurător prin intrări și ieșiri.
Un astfel de sistem își modifică starea internă ca răspuns la influențele externe și, la rândul său, influențează mediul prin ieșirile sale.
Trăsăturile caracteristice ale sistemelor deschise
Sistemele deschise posedă o serie de trăsături caracteristice:
- prezența unor granițe permeabile care permit schimbul cu mediul înconjurător;
- dependența stării interne de condițiile externe;
- capacitatea de adaptare și auto-organizare;
- participarea la fluxuri de energie, substanță și informație;
- posibilitatea de dezvoltare pe baza afluxului extern de resurse.
Sistemele deschise se află adesea într-o stare de echilibru dinamic cu mediul extern.
Sisteme deschise și sisteme închise
Opusul sistemelor deschise îl reprezintă sistemele convențional închise, care interacționează minimal cu mediul extern sau sunt modelate fără a lua în considerare schimburile externe.
În realitate, majoritatea sistemelor naturale, tehnice și sociale sunt deschise, iar sistemele închise sunt considerate modele abstracte pentru simplificarea analizei.
Sisteme deschise în analiza sistemică
În analiza sistemică, deschiderea sistemului este luată în considerare la:
- definirea contextului sistemului;
- stabilirea intrărilor și ieșirilor;
- construirea modelelor de schimb de resurse și informații;
- analiza stabilității, adaptabilității și evoluției sistemului.
Înțelegerea deschiderii unui sistem permite evaluarea corectă a comportamentului său într-un mediu dinamic și luarea în considerare a impactului schimbărilor externe asupra proceselor interne.
Deschiderea și ciclul de viață al sistemului
Pe parcursul ciclului de viață, un sistem deschis interacționează permanent cu mediul său, ceea ce influențează:
- modificarea obiectivelor și funcțiilor sale;
- reînnoirea structurii și componenței elementelor;
- necesitatea adaptării strategiilor de funcționare.
Deschiderea sistemului impune analiza periodică a condițiilor externe și un management adaptiv.
Exemple de sisteme deschise
- Organisme biologice care fac schimb de substanțe și energie cu mediul înconjurător.
- Organizații care reacționează la schimbările de pe piață, din mediul normativ și din condițiile sociale.
- Sisteme tehnice care recepționează date de la senzori externi și controlează obiecte externe.
Aspecte metodologice
La modelarea sistemelor deschise este necesar să se:
- țină cont de dinamica mediului extern;
- modeleze fluxurile dintre sistem și context;
- descrie mecanismele de adaptare și reglare.
Modelele sistemelor deschise utilizează frecvent conceptele de echilibru stabil, fluxuri și auto-organizare.
Legătura cu alte concepte
- Sistem
- Mediul sistemului
- Granițele sistemului
- Intrări și ieșiri
- Funcție
- Modelul sistemului