Sistem (RO)
Siste\'mul (din gr. vechi σύστημα «întreg alcătuit din părți; unire») — o mulțime de elemente aflate în relații și conexiuni unele cu altele, care formează o anumită integritate, unitate.[1]
Necesitatea utilizării termenului «sistem» apare în cazurile în care este necesar să se sublinieze că obiectul analizat este mare, complex, nu poate fi înțeles complet dintr-o dată, dar reprezintă totuși ceva întreg, unitar. Spre deosebire de conceptele «mulțime» sau «totalitate», conceptul de sistem accentuează ordonarea, integritatea, prezența unor regularități de construcție, funcționare și dezvoltare.
Concepția generală
Conceptul central al teoriei sistemelor și al abordării sistemice în ansamblu este conceptul de sistem. Mulți autori au analizat acest concept, dezvoltând definiții ale sistemului până la diferite grade de formalizare. Definiția este un model lingvistic al sistemului și, prin urmare, diferențele de scopuri și cerințe față de model conduc la definiții diferite.
În literatura științifică există numeroase definiții ale sistemului, referitoare atât la sisteme generale, cât și la sisteme concrete din diverse clase. În conformitate cu diferitele clase de sarcini ale activității științifice, inginerești, sociale sau economice, se pot distinge trei puncte de vedere asupra definiției sistemului:
- sistemul este privit ca un complex interconectat de obiecte materiale — o astfel de abordare este convenabilă în studiul obiectelor naturale sau al proceselor de producție materială;
- sistemul este privit ca și cum ar fi alcătuit din două părți: include, pe de o parte, un set de obiecte materiale, iar pe de altă parte — informații despre stările lor. Această abordare este adoptată în descrierea proceselor de gestionare a producției materiale;
- sistemul este privit într-un aspect pur informațional, adică ca un anumit complex de relații (conexiuni, informații). Această abordare este utilizată în sarcinile legate de relațiile socio-economice și procesele de management.
Nu există o definiție unică, universal recunoscută. Diverși autori și școli științifice propun propriile abordări pentru definire, orientându-se adesea pe specificul domeniului de studiu (de exemplu, biologie, tehnică, științe sociale) sau pe sarcini de cercetare concrete. Întrebarea «ce este un sistem» se reduce în mare măsură la «ce vom numi sistem» într-un context concret.
Sistem — termen utilizat în cazurile în care se dorește să se caracterizeze obiectul studiat sau proiectat ca ceva întreg, interconectat, complex, despre care este imposibil să se ofere imediat o reprezentare completă și exhaustivă, să-l arăți, să-l redai grafic sau să-l descrii printr-o expresie matematică, formulă, ecuație etc.
În diferite etape ale reprezentării obiectului sub formă de sistem, în situații concrete diferite, pot fi utilizate definiții diferite ale sistemului. Mai mult, pe măsură ce reprezentările despre sistem se precizează, pe măsura trecerii la unul sau altul nivel de descriere, la una sau alta etapă de cercetare, definiția sistemului nu numai că poate, dar și trebuie să fie precizată.
La cel mai înalt nivel de abstractizare, la care se generalizează proprietățile tuturor sistemelor, se pot da două definiții complementare ale sistemului, care vor corespunde celor două aspecte esențiale ale activității umane — cunoașterea realității și influența inversă asupra acesteia:
- sistemul este reflectarea în conștiința subiectului a proprietăților obiectelor și a relațiilor dintre ele în rezolvarea sarcinii de cercetare, cunoaștere;[2][3]
- sistemul este modalitatea prin care subiectul utilizează proprietățile obiectelor și relațiile dintre ele în rezolvarea sarcinii de proiectare, exploatare sau management.
Atributele cheie (caracteristicile) ale sistemului
În pofida diversității abordărilor (vezi Definițiile sistemului), majoritatea descrierilor sistemului includ următoarele atribute de bază:
- Elemente (componente, părți): Unitățile relativ indivizibile la nivelul dat de analiză care alcătuiesc sistemul.[4]
- Conexiuni și relații: Interacțiuni sau dependențe stabile între elemente, care le unesc într-un întreg și le limitează gradele de libertate.[5][6]
- Structură: Modul de organizare a elementelor și conexiunilor, ordonarea interacțiunii acestora, care asigură stabilitatea sistemului.[7]
- Integritate: Proprietatea sistemului de a funcționa ca un întreg unitar. Proprietățile sistemului ca întreg nu se reduc la simpla sumă a proprietăților elementelor sale.[8]
- Granițe: Linia convențională sau reală care separă sistemul de mediul extern. Definirea granițelor depinde de observator și de scopurile analizei.
- Interacțiunea cu mediul: Schimbul de substanță, energie sau informație cu mediul înconjurător prin intrări și ieșiri.[9]
- Scop sau Funcție: Destinația sistemului, starea dorită sau rezultatul comportamentului său. Scopul poate fi intern sau dat din exterior (de exemplu, de suprasystem sau de observator).
Proprietățile de bază (principiile) sistemelor
Sistemele posedă proprietăți generale, manifestate independent de natura lor:
- Emergență (Sinergie, Holism): Apariția la nivelul sistemului a unor noi calități absente la elementele sale individuale. Capacitățile sistemului ca întreg pot depăși suma capacităților părților sale.[10]
- Ierarhicitate: Organizarea sistemului pe niveluri. Fiecare element poate fi privit ca un subsistem (sistem de nivel inferior), iar sistemul însuși este o parte a suprasistemului (sistem de nivel superior).[11]
Aspectele dinamice ale sistemului
Sistemele există și se schimbă în timp:
- Stare: Fixarea valorilor parametrilor cheie ai sistemului la un moment dat în timp.[12]
- Comportament: Procesul de schimbare a stărilor sistemului în timp sub influența factorilor interni și externi.[13]
- Dezvoltare: Schimbarea regulată, adesea ireversibilă, a sistemului, conducând la apariția unor noi structuri, funcții sau calități.
- Ciclu de viață: Succesiunea etapelor prin care trece sistemul de la concepție până la scoaterea din exploatare.
Tipologia sistemelor (clase principale)
Sistemele sunt clasificate după diverse criterii pentru ușurința analizei:
După interacțiunea cu mediul:
- Deschise: Schimbă activ substanță, energie, informație cu mediul. Majoritatea sistemelor reale sunt deschise.[14]
- Închise: Schimbă cu mediul doar energie, nu și substanță.
- Izolate: Nu schimbă cu mediul nici substanță, nici energie (model teoretic).
După origine:
- Naturale: Biologice, geologice, cosmice etc.
- Artificiale (create de om): Tehnice, organizaționale, sociale, informatice etc.
- Mixte (hibride).
După predictibilitatea comportamentului:
- Deterministe: Comportamentul este determinat complet de starea inițială și de intrări.
- Probabilistice (stocastice): Comportamentul este descris prin legi probabilistice.
După caracterul schimbărilor în timp:
- Statice: Parametrii și structura nu se modifică în timp.
- Dinamice: Starea se modifică în timp.
După complexitate:
- Simple: Număr redus de elemente și conexiuni, ușor de descris.
- Complexe: Număr mare de elemente, conexiuni variate, comportament neliniar, complexitate ridicată a descrierii și managementului.[15]
Clasificări mai detaliate sunt prezentate în articolul Clasificările sistemelor.
Studiul și modelarea sistemelor
Studierea sistemelor este realizată de teoria sistemelor, abordarea sistemică, analiza sistemică, cibernetica, ingineria sistemelor și alte discipline științifice și inginerești. Instrumentul principal de studiu este modelarea — construirea de modele care reprezintă simplificat sistemul în scopul analizei, prognozării sau proiectării, de exemplu:
- Cutia neagră (model funcțional): sistemul este privit ca un transformator al semnalelor de intrare în semnale de ieșire.
- Modelul matematic (abstract): sistemul este definit ca o mulțime de elemente și relații (model grafic sau algebric). De exemplu, «abstracție matematică, model al unui fenomen dinamic»
- Modelul structural: sistemul ca rețea de elemente și conexiuni (vezi definițiile Hall și Ursula)
Diversitatea definițiilor
Descrierea și granițele oricărui sistem depind de observator (cercetător, proiectant, utilizator) și de scopurile analizei (vezi Obiectivul și subiectivul în analiza sistemică). Aceasta conduce la existența multor definiții diferite ale sistemului, care accentuează diferite aspecte ale acestuia. Evoluția reprezentărilor despre ce este un sistem este examinată în articolul Conceptul de sistem.
Exemple de definiții:
- Complex de componente în interacțiune. (L. von Bertalanffy)
- Totalitate de elemente aflate în relații determinate unele față de altele și față de mediu. (L. von Bertalanffy)
- Întreg alcătuit din mai multe părți. Ansamblu de caracteristici. (C. Cherry)
- Mulțime de elemente interconectate, delimitate de mediu și interacționând cu acesta ca un întreg. (F. I. Peregudov, F. P. Tarasenko)
- Aranjament, mulțime sau colecție de lucruri legate sau corelate între ele astfel încât împreună formează o anumită unitate, integritate; aranjament de componente fizice legate sau corelate între ele astfel încât formează sau acționează ca o unitate integrată. (DiStefano)
- Combinație de elemente în interacțiune, organizate pentru atingerea unuia sau mai multor scopuri stabilite. (GOST R ISO IEC 15288–2005)
- Mulțime finită de elemente funcționale și relații între ele, delimitată din mediu în conformitate cu un anumit scop în cadrul unui anumit interval de timp. (V. N. Sagatovski)
- Reflectarea în conștiința subiectului (cercetător, observator) a proprietăților obiectelor și a relațiilor dintre ele în rezolvarea sarcinii de cercetare, cunoaștere. (Iu. I. Cerneak)
- Sistemul S pe obiectul A relativ la proprietatea (calitatea) integrativă este totalitatea acelor elemente aflate în acele relații care generează proprietatea integrativă dată. (E. B. Agoshkova, B. V. Akhlibininski)
- Totalitate de elemente integrate și care interacționează sau sunt interdependente în mod regulat, creată pentru atingerea unor scopuri determinate, în care relațiile dintre elemente sunt definite și stabile, iar performanța sau funcționalitatea globală a sistemului este mai bună decât simpla sumă a elementelor. (PMBOK)
Bibliografie
- Bertalanffy L. von. Teoria generală a sistemelor. - M.: Progress, 1969.
- Sadovski V.N. Bazele teoriei generale a sistemelor. - M.: Nauka, 1974.
- Blauberg I.V., Sadovski V.N., Iudin E.G. Abordarea sistemică și analiza sistemică. - M.: Nauka, 1977.
- Peregudov F.I., Tarasenko F.P. Introducere în analiza sistemică. - M.: Vysshaia shkola, 1989.
- Sistem // Noua enciclopedie filozofică: în 4 vol. / Institutul de Filozofie al Academiei de Științe a Rusiei. - M.: Mysl, 2001.
- Sistem // Wikipedia. URL: https://ru.wikipedia.org/wiki/Система (data accesării: 28.04.2025).
- Volkova V.N., Kozlov V.N. — Analiza sistemică și luarea deciziilor. Dicționar-referință. M: Vysshaia shkola, 2004
- Volkova V. N., Denisov A. A. — Teoria sistemelor și analiza sistemică: manual pentru universități. M: Editura Iurait, 2025
- Volkova V.N. — Originile și perspectivele dezvoltării științelor despre sisteme. Sankt Petersburg. Politekhpress, 2022
- Cercetări sistemice. Anuar. M. Editura Nauka, 1969-88
Note
- ↑ «Комплекс элементов, находящихся во взаимодействии.» — Л. фон Берталанфи, Системные исследования. Ежегодник 1969. С. 17.
- ↑ «система есть отражение в сознании субъекта свойств объектов и их отношений в решении задачи исследования, познания;» — Ю. И. Черняк, статья «Системный анализ в управлении экономикой».
- ↑ «Система — это результат выбора исследователя, связанный с его целью и методологией.» — В.Н. Волкова, А.А. Денисов, Теория систем и системный анализ. С. 20.
- ↑ «Элемент — это предел членения системы с точки зрения аспекта рассмотрения, решения конкретной задачи, поставленной цели.» — В.Н. Волкова, А.А. Денисов, Теория систем и системный анализ. С. 25.
- ↑ «Связь — это ограничение степени свободы элементов.» — В.Н. Волкова, А.А. Денисов, Теория систем и системный анализ. С. 25.
- ↑ «Существенным моментом характеристики любой системы является выделение... системообразующих связей и отношений.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 83.
- ↑ «...структура системы — это совокупность отношений между ее частями.» — А. Рапопорт, Системные исследования. Ежегодник 1969. С. 64.
- ↑ «При этом под системой в первом приближении понимается множество взаимосвязанных элементов, выступающее как определенная целостность.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 16.
- ↑ «Система как относительно обособленная целостность противостоит среде, окружению.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 83.
- ↑ «Целостность (эмерджентность) проявляется в системе в появлении... у нее новых свойств, отсутствующих у элементов.» — В.Н. Волкова, А.А. Денисов, Теория систем и системный анализ. С. 59.
- ↑ «Следствием иерархического строения системы является возможность последовательного включения систем более низкого уровня в системы более высокого уровня.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 84.
- ↑ «В каждый данный момент времени система находится в некотором состоянии...» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 84.
- ↑ «...последовательный набор состояний системы образует ее поведение.» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 84.
- ↑ «Замкнутая система — это система, изолированная от окружающей среды... В противоположность этому открытая система имеет «входы» и «выходы»...» — А. Рапопорт, Системные исследования. Ежегодник 1969. С. 61.
- ↑ «...к категории сверхсложных систем мы относим человеческий мозг, сообщества организмов, сложнейшие производственные объединения, социальный строй общества...» — В. Н. Садовский, Основания общей теории систем. С. 3.
Vezi și
- Abordarea sistemică
- Analiza sistemică
- Teoria sistemelor
- Conceptul de sistem
- Definițiile sistemului
- Proprietățile sistemelor
- Structura sistemului
- Elementul sistemului
- Conexiunile în sisteme
- Mediul sistemului
- Granițele sistemului
- Emergență
- Ierarhie
- Modelul sistemului