Preferințe

Preferințele factorului de decizie (FD) reprezintă o judecată exprimată într-un anumit mod cu privire la existența sau absența avantajului uneia dintre variante față de alta sau față de toate celelalte. Aceasta este o componentă fundamentală a procesului de alegere, care oferă repere în evaluarea alternativelor și în luarea deciziei. Preferințele pot fi exprimate explicit (sub formă de ierarhizare, judecăți, criterii) sau implicit — prin acțiuni, reacții sau alegere preferențială fără o justificare formală.

Subiectivitatea și raționalitatea preferințelor

În teoria deciziei, preferințele sunt tratate ca subiective, însă se presupune că FD acționează rațional. Adică alegerea trebuie să se supună unei logici intern necontradictorii, care reflectă scopurile, interesele și sistemul de valori al unei persoane concrete. În acest context nu există o soluție „obiectiv" mai bună, deoarece diferiți FD pot interpreta diferit aceleași variante, luând decizia subiectiv optimă​ .

Preferințele se manifestă:

• la evaluarea și compararea variantelor,
• în evidențierea trăsăturilor semnificative,
• la evaluarea acceptabilității sau dominanței alternativelor.

Preferințe explicite și implicite

• Preferințele explicite — sunt formalizate și pot fi reprezentate sub formă de reguli de decizie sau modele de alegere.
• Preferințele implicite — sunt identificate prin comportament, observație sau în cadrul unui dialog iterativ cu FD. Consemnarea lor este dificilă, în special în cazul unui număr mare de alternative sau al unor FD de grup cu baze valorice diferite.

Cadrul de referință (Frame)

Teoria deciziei admite influența formulării problemei și a contextului de prezentare a informației asupra comportamentului FD. Se înțelege prin aceasta că una și aceeași decizie poate fi percepută diferit în funcție de:

• ordinea de prezentare a variantelor;
• trăsăturile și caracteristicile evidențiate;
• interpretarea contextuală a problemei.

Astfel, formularea problemei, limbajul de reprezentare și structura de evaluare devin mijloace capabile să modifice structura preferințelor. Aceasta corespunde a ceea ce în psihologia cognitivă este descris drept efectul de cadru (frame-effect) — când preferințele se schimbă în funcție de modul în care este prezentată informația.

Contradicții și inconsecvența preferințelor

Chiar și în cazul unei formulări explicite a preferințelor, FD poate:

• admite contradicții logice,
• fi inconsecvent,
• evalua eronat alternativele.

Aceste particularități sunt luate în considerare la construirea sistemelor de suport pentru luarea deciziilor, care presupun rafinarea preferințelor în mod interactiv.

Modelarea preferințelor

Abordări pentru formalizarea preferințelor:

• Modele relaționale — descriu preferințele ca relații binare (preferință, echivalență, incomparabilitate).
• Metode verbale de analiză — se bazează pe descrierea calitativă a criteriilor și pe ordonări subiective ale gradațiilor, apropiate de limbajul natural.
• Modele de agregare — preferințele sunt exprimate prin coeficienți de ponderare și funcții de evaluare, care permit agregarea criteriilor într-o evaluare sintetică.

Fiecare model are limitări și poate denatura preferințele reale, în special în cazul tentativei de interpretare numerică a acestora, ceea ce este subliniat în critica scalării universale a caracteristicilor calitative​ .