Model (RO)

Modelul este o reprezentare abstractă a realității în orice formă (de exemplu, matematică, fizică, simbolică, grafică sau descriptivă), destinată reprezentării anumitor aspecte ale acestei realități și permițând obținerea răspunsurilor la întrebările studiate.

Prin model se înțelege un astfel de obiect material sau imaginat mental care, în procesul cunoașterii (studierii), înlocuiește obiectul-original, păstrând unele trăsături tipice importante pentru cercetarea dată. Procesul de construire și utilizare a modelului se numește modelare.

Destinație

Modelul este necesar pentru a:

• înțelege cum este structurat un anumit obiect: care este structura sa, legăturile interne, proprietățile de bază, legile de dezvoltare, autodezvoltare și interacțiune cu mediul înconjurător;
• învăța să gestionăm obiectul sau procesul, să determinăm cele mai bune metode de management pentru obiectivele și criteriile stabilite;
• prognoza consecințele directe și indirecte. Vorbind despre modelarea științifică, trebuie clarificat sensul unor termeni precum „model" și „teorie".

În literatura științifică modernă, aceste concepte sunt interpretate în mod ambiguu, iar granița dintre ele este neclară. În metodologia științei sunt recunoscute în prezent următoarele interpretări:

• Modelul — un instrument orientat în primul rând spre cercetarea comportamentului și proprietăților unui anumit obiect în scopul gestionării acestuia sau predicției proprietăților sale.
• Teoria — un mijloc mai abstract decât modelul, al cărui scop principal este explicarea comportamentului sau proprietăților nu ale unui obiect concret, ci ale unei anumite clase de obiecte. Se poate spune că teoria conține un ansamblu finit sau chiar infinit de modele concrete.

La crearea unui model concret se utilizează legile și ecuațiile teoriei corespunzătoare. Modelul oferă răspunsuri la întrebările: „În ce mod?" și „De ce?" pentru un obiect concret, iar teoria — pentru o întreagă familie de obiecte cu proprietăți similare. Trebuie menționat, totuși, că la elaborarea modelelor proceselor și fenomenelor complexe este adesea necesară utilizarea conceptelor și relațiilor din mai multe teorii, aparținând unor domenii, discipline și chiar sfere de cunoaștere diferite.

Se pot construi modele în imaginație, în mod ideal, cu mijloacele gândirii — astfel de modele se numesc abstracte, sau se pot crea modele din obiecte și procese reale — astfel de modele se numesc reale, materiale, uneori fizice. Într-un anumit sens, o poziție intermediară, de mediere, o ocupă modelele reale cu conținut abstract — modelele semiotice. Conceptul de model nu se referă doar la un obiect; el include, în anumite relații: subiectul care organizează modelarea și sarcina pentru care se desfășoară modelarea (ambele — prin scop); obiectul-original care este modelat; mijloacele din care este creat modelul; mediul în care modelul trebuie să funcționeze.

„Prin model vom înțelege cunoașterea simplificată, dacă vreți, comprimată, purtând informații bine definite și limitate despre un obiect (fenomen), reflectând una sau alta dintre proprietățile sale. Modelul poate fi considerat o formă specială de codificare a informației. Spre deosebire de codificarea obișnuită, când toată informația inițială este cunoscută și noi o traducem pur și simplu într-un alt limbaj, modelul, indiferent de limbajul pe care îl folosește, codifică și informația pe care oamenii nu o cunoșteau încă. Se poate spune că modelul conține în sine cunoașterea potențială pe care omul, cercetând-o, poate să o dobândească, să o facă vizibilă și să o utilizeze în nevoile sale practice de viață (N.N. Moiseev).