Metoda Delphi (RO)

From Systems analysis Wiki
Jump to navigation Jump to search

Metoda Delphi (metoda delphică; engl. Delphi method), cunoscută și ca tehnica Delphi — este o tehnică de comunicare structurată și o metodă sistematică, interactivă de prognoză, care se bazează pe opiniile unui panel de experți independenți[1]. Esența metodei constă în desfășurarea unei serii de anchete anonime (chestionare) în mai multe runde, cu scopul obținerii unei opinii de grup coerente și rezumate statistic cu privire la probleme complexe, în special în condiții de lipsă a datelor empirice precise[2].

Principiul fundamental al metodei constă în faptul că prognozele sau deciziile obținute de la un grup structurat de indivizi sunt mai precise decât prognozele unor grupuri nestructurate sau ale unor persoane individuale[1]. Această abordare combină eficient avantajele analizei experte aprofundate cu elementele așa-numitei «înțelepciuni a mulțimii» (wisdom of crowds)[3]. Metoda a fost concepută în mod deliberat pentru a neutraliza distorsiunile cognitive și presiunea socială specifice metodelor tradiționale de lucru în grup, precum ședințele sau grupurile focus[4].

Istorie

Metoda Delphi a fost elaborată în anii 1950 în cadrul corporației americane de cercetare militară RAND, în cadrul unui proiect de apărare strict secret, finanțat de Forțele Aeriene ale SUA, în plină Război Rece[5]. Principalele figuri implicate în elaborarea sa sunt considerate Olaf Helmer și Norman Dalkey[3].

Sarcina inițială a metodei era prognozarea impactului potențial al progreselor tehnologice asupra metodelor de ducere a războiului. Una dintre primele sarcini practice pentru care a fost aplicată a fost obținerea unui consens între experții militari privind selectarea țintelor pentru bombardamentul atomic[6]. Din cauza caracterului secret al proiectului, prima publicație publică care descria aplicarea sa a apărut abia în 1962–1963[5].

Denumirea «Delphi» a fost împrumutată de la Oracolul din Delphi din mitologia greacă antică, urmând să simbolizeze aspirația spre obținerea unor preziceri înțelepte. Autorii înșiși priveau denumirea cu ironie, considerând că aceasta «miroase a ocultism»[1].

Caracteristici cheie

Metoda Delphi este definită de patru caracteristici interdependente care, în ansamblu, o diferențiază de alte metode de lucru în grup[1].

Anonimitatea participanților

Experții răspund la întrebări în mod anonim. Aceasta le permite să-și exprime opinia în mod cât mai liber, fără teama de critici, și minimizează efectele negative ale dinamicii de grup, precum gândirea de grup, efectul halo și presiunea autorităților[7].

Iterativitate și feedback controlat

Procesul constă din două sau mai multe runde succesive de anchetă. După fiecare rundă, facilitatorul (organizatorul cercetării) colectează, analizează și rezumă anonim răspunsurile primite. Această informație rezumată, care include sinteze statistice (de exemplu, mediana, cuartilele) și argumentele cheie, este pusă la dispoziția întregului grup la începutul rundei următoare. Aceasta le permite experților să-și reconsidere poziția în lumina opiniei grupului și a argumentelor colegilor[1].

Structurarea fluxului de informații

Interacțiunea dintre experți nu se realizează direct, ci exclusiv prin intermediul facilitatorului. Acesta joacă un rol central: elaborează chestionarele, colectează și procesează răspunsurile, filtrează conținutul nerelevant și pregătește rapoarte rezumative pentru feedback. O astfel de abordare asigură obiectivitatea și concentrarea procesului[1].

Răspunsul statistic al grupului

Opinia finală a grupului este exprimată nu prin vot, ci prin agregarea statistică a evaluărilor individuale. Aceasta permite prezentarea obiectivă și cantitativă a răspunsului de grup, făcând procesul de analiză mai riguros[8].

Procedura de desfășurare

Etapa pregătitoare

  1. Definirea problemei și a obiectivului cercetării. Are loc o formulare clară a întrebării de cercetare.
  2. Formarea grupurilor de lucru. Se creează două grupuri:
    • Grupul de experți (panel): Se selectează experții (de obicei între 10 și 50 de persoane), care dețin cunoștințe aprofundate în domeniul cercetat[9].
    • Grupul analitic (facilitatorul): Se desemnează un facilitator neutru, responsabil de organizarea întregului proces[10].

Etapa principală (rundele de anchetă)

  1. Prima rundă. Experților li se trimite primul chestionar, adesea cu întrebări deschise, nestructurate. Această etapă funcționează ca un «brainstorming» anonim, desfășurat prin corespondență[11].
  2. Analiza primei runde și pregătirea celei de-a doua. Facilitatorul sistematizează răspunsurile și, pe baza lor, elaborează un chestionar mai structurat pentru runda a doua.
  3. Rundele ulterioare. Experților li se trimite chestionarul rundei a doua împreună cu raportul rezumativ al rezultatelor primei runde. Experții răspund la întrebări, având posibilitatea de a-și reconsidera judecățile inițiale. Dacă opinia unui expert se abate semnificativ de la opinia majorității, acesta poate fi rugat să furnizeze argumente suplimentare[12]. Ciclul iterativ se repetă de mai multe ori (de obicei 2–4 runde) până la atingerea unui criteriu prestabilit (de exemplu, stabilizarea răspunsurilor)[1].

Etapa analitică

După finalizarea ultimei runde, facilitatorul efectuează analiza finală și pregătește raportul de sinteză. Raportul descrie metodologia și prezintă rezultatele, inclusiv domeniile de consens și divergențele persistente, cu argumentarea pozițiilor[13].

Variante și modificări

  • Delphi clasic (prognistic): Obiectivul principal — obținerea celei mai precise prognoze. Se presupune că există un răspuns «corect», iar sarcina grupului este de a se apropia de acesta. Participă un grup omogen de specialiști de profil îngust[14].
  • Delphi politic (Policy Delphi): Scopul — nu atingerea consensului, ci structurarea și clarificarea întregului spectru de opinii și argumente cu privire la o problemă complexă, care nu are o soluție unică corectă. Rezultatul este o «hartă a opiniilor» pentru factorul de decizie. Necesită participarea unui grup cât mai eterogen de experți și părți interesate (stakeholders)[15].
  • Delphi expres (Real-time Delphi): Versiune accelerată, care utilizează software specializat pentru procesarea răspunsurilor și furnizarea feedback-ului în timp real, ceea ce reduce semnificativ durata cercetării[1].

Aplicații

Metoda Delphi a găsit o largă aplicabilitate în cele mai diverse domenii:

  • Analiză strategică și prognoză de afaceri: Prognozarea tendințelor de piață, evaluarea cererii, identificarea riscurilor[3].
  • Prognoză tehnologică (Foresight): Identificarea direcțiilor promițătoare de dezvoltare a științei și tehnicii[16].
  • Elaborarea politicilor publice: Analiza problemelor socio-economice complexe și formarea consensului între grupurile de interese.
  • Sănătate publică: Elaborarea ghidurilor clinice, stabilirea priorităților în cercetarea medicală.
  • Educație și sisteme informaționale (SI): Elaborarea programelor de studiu, prognozarea tendințelor în dezvoltarea tehnologiilor.

Note

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] </references>



  1. ↑ 1.0 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 1.8 "Delphi method - Wikipedia". en.wikipedia.org. [1]
  2. ↑ 2.0 2.1 "ДЕЛЬФИ-МЕТОД ЭКСПЕРТНЫХ ОЦЕНОК". КиберЛенинка. [2]
  3. ↑ 3.0 3.1 3.2 3.3 "What Is the Delphi Method, and How Is It Useful in Forecasting?". Investopedia. [3]
  4. ↑ 4.0 4.1 Gordon, T. J. (1994). "THE DELPHI METHOD". Eu-Med AgPol. [4]
  5. ↑ 5.0 5.1 5.2 "Generating Evidence Using the Delphi Method". RAND Corporation. [5]
  6. ↑ 6.0 6.1 "Delphi method | Research Starters". EBSCO. [6]
  7. ↑ 7.0 7.1 "What is the Delphi Method - Pros, Cons, and Examples [2025]". monday.com Blog. [7]
  8. ↑ 8.0 8.1 "Метод Дельфи: что это такое, его суть, особенности, этапы". Unisender. [8]
  9. ↑ 9.0 9.1 "How To Conduct a Delphi Study". Cardiff University. [9]
  10. ↑ 10.0 10.1 "Метод Дельфи: оценка эффективности решений". Блог РСВ. [10]
  11. ↑ 11.0 11.1 "Delphi Technique: Master Expert Consensus Methods". SSDSI. [11]
  12. ↑ 12.0 12.1 "13.3. Метод Дельфы – Основы научных исследований в агропромышленном производстве". kgau.ru. [12]
  13. ↑ 13.0 13.1 "Delphi - MSP Guide". mspguide.org. [13]
  14. ↑ 14.0 14.1 Avella, J. R. (2016). "Delphi Panels: Research Design, Procedures, Advantages, and Challenges". International Journal of Doctoral Studies, 11, 305-321. [14]
  15. ↑ 15.0 15.1 "The Policy Delphi". ResearchGate. [15]
  16. ↑ 16.0 16.1 "Метод Дельфи в Форсайт-проектах". КиберЛенинка. [16]
Retrieved from "https://systems-analysis.info/int/index.php?title=Metoda_Delphi_(RO)&oldid=4304"