Luarea deciziilor în condiții de incertitudine
Luarea deciziilor în condiții de incertitudine — este procesul de alegere a celei mai bune variante în absența informațiilor complete despre mediul extern, consecințele posibile și probabilitățile de evoluție a evenimentelor. În astfel de situații, persoana care ia decizia (PTD) nu poate descrie cantitativ sau prevedea probabilitățile de apariție a stărilor care influențează rezultatul și este nevoită să acționeze pe baza unor informații incomplete, imprecise sau calitative.
Sursele incertitudinii
Incertitudinea în problemele de luare a deciziilor poate avea o natură diversă:
- Incertitudinea conflictuală (activă) — este legată de prezența altor participanți care urmăresc propriile obiective și de imposibilitatea de a le prevedea comportamentul. Astfel de situații sunt modelate cu ajutorul teoriei jocurilor.
- Incertitudinea pasivă (jocul cu natura) — este determinată de necunoașterea condițiilor externe obiective (stările mediului), independente de voința PTD. Aceste situații sunt descrise în cadrul teoriei deciziilor statistice și sunt adesea numite jocuri cu natura.
- Incertitudinea semantică (difuză) — este cauzată de imposibilitatea descrierii clare a situației, variantelor și preferințelor în limbaj natural. Aceasta include evaluări verbale, parametri calitativi și judecăți nestructurate. Problemele corespunzătoare sunt studiate cu ajutorul logicii fuzzy și al teoriei mulțimilor fuzzy.
- Incertitudinea informațională — este determinată de incompletitudinea, imprecizia sau zgomotul datelor (erori de măsurare, evaluări subiective, absența statisticilor).
Abordări pentru reducerea incertitudinii
Incertitudinea poate fi parțial eliminată sau redusă prin:
- obținerea de informații suplimentare (observații, expertiză, testare);
- trecerea la evaluarea probabilistică (în cazul posibilității analizei statistice);
- utilizarea modelelor fuzzy, atunci când informația are caracter calitativ sau verbal;
- structurarea problemei (de exemplu, prin formarea unui arbore de decizie sau a unor scenarii).
Criterii clasice de luare a deciziilor în condiții de incertitudine
În situația de incertitudine, persoana care ia decizia (PTD) nu știe care dintre stările posibile ale mediului se va produce. Pentru a face totuși o alegere, se utilizează abordări speciale — criterii, fiecare dintre ele reflectând un anumit stil de gândire, un grad de prudență sau o atitudine față de risc.
- Criteriul Wald (alegerea prudentă). Acest criteriu este potrivit pentru cei care urmăresc să minimizeze pierderile posibile. PTD consideră că poate surveni cel mai nefavorabil rezultat și, dintre toate variantele, o alege pe cea care, în cel mai rău caz, va oferi cel mai bun rezultat posibil. Cu alte cuvinte, aceasta este abordarea prudenței maxime: „Voi alege ceea ce garantat va aduce cel mai puțin prejudiciu, chiar dacă totul va merge prost".
- Potrivit pentru: situații cu risc ridicat, decizii responsabile, când greșeala este inadmisibilă.
- Criteriul Savage (regretul alegerii). Această abordare este orientată spre evitarea sentimentului de regret după ce devine clar că o altă variantă ar fi putut aduce mai mult beneficiu. PTD compară cât ar fi putut pierde dacă ar fi greșit în alegere și selectează varianta la care regretul maxim este cel mai mic. Potrivit pentru: persoanele predispuse la autoanaliză și la teama de „a rata cea mai bună șansă", precum și în medii competitive.
- Criteriul Laplace (șansei egale). PTD consideră că toate stările posibile ale mediului sunt egal probabile, deoarece nu există motive să gândească altfel. Apoi alege varianta care, în medie, oferă cel mai bun rezultat. Potrivit pentru: situații cu simetrie completă a necunoașterii, unde toate rezultatele sunt considerate egal posibile și nu există preferințe.
- Criteriul Hurwicz (de compromis). Aceasta este o abordare echilibrată, combinând prudența cu aspirația spre cel mai bun rezultat. PTD determină în prealabil cât de predispus este la optimism și alege varianta care, ținând cont de această orientare, oferă cea mai bună combinație de rezultat posibil și garantat. Potrivit pentru: situații în care este important echilibrul dintre siguranță și beneficiu, existând totodată o orientare personală față de risc.