Ierarhie

Ierarhia în abordarea sistemică este o proprietate constitutivă a sistemului care reflectă organizarea pe mai multe niveluri a elementelor, obiectivelor, modelelor și proceselor dintr-un sistem. Ea este utilizată ca mod de ordonare a obiectelor complexe și a relațiilor dintre ele după principiul subordonării, priorității sau scalei de acțiune. În abordarea sistemică, ierarhia este considerată nu doar ca structură, ci și ca metodă de cunoaștere, proiectare și gestionare a complexității.

Principii generale ale ierarhicității

Ierarhicitatea — una dintre proprietățile fundamentale ale sistemelor, manifestată:

• în existența nivelurilor de conducere;
• în organizarea obiectivelor;
• în reprezentarea modelelor;
• în compoziția structurală a sistemului.

Ierarhia permite descompunerea unui sistem complex în subsisteme, fiecare dintre acestea putând avea propria structură și obiective, dar fiind subordonat integrității funcționale comune. O astfel de ordonare asigură atât optimalitatea locală, cât și coordonarea la nivelul întregului sistem.

Ierarhia ca noțiune filozofică

În filozofie și în gândirea sistemică, ierarhia este asociată cu noțiunea de integritate, ordine și nivel de complexitate. Ea reflectă:

• principiul ascensiunii de la particular la general;
• tranziția de la date empirice la cunoaștere, înțelegere și înțelepciune (cf. structura lui R. Ackoff: date — informație — cunoaștere — înțelegere — înțelepciune);
• organizarea verticală a existentului, unde fiecare nivel poate fi interpretat ca o reprezentare mai abstractă sau mai integrală a celui inferior.

Ierarhia modelelor

Pe măsura creșterii complexității sarcinilor de analiză, se aplică o ierarhie de modele, fiecare dintre acestea:

• descrie sistemul la diferite grade de generalizare și detaliere;
• servește drept verigă de legătură între date, informație, cunoaștere și înțelegere;
• reprezintă un aspect concret al sistemului în conformitate cu nivelul sarcinii sau competențelor subiectului.

O ierarhie dezvoltată de modele permite organizarea interacțiunii între nivelurile conceptual, funcțional, logic și tehnic ale analizei.

Ierarhia obiectivelor și sarcinilor

Stabilirea obiectivelor în analiza sistemică presupune formarea unei ierarhii de obiective:

• obiectivele de nivel superior determină misiunea și destinația sistemului;
• obiectivele intermediare se exprimă sub formă de sarcini sau funcții;
• obiectivele de nivel inferior se concretizează în acțiuni, măsuri și resurse.

Constituirea arborelui de obiective sau a structurii rețea a obiectivelor permite identificarea dependențelor logice și cauzale, gestionarea priorităților și asigurarea trasabilității deciziilor.

Ierarhia în management

Sistemul de management este întotdeauna organizat ierarhic: de la nivelul strategic la cel operațional. Aceasta include:

• distribuția verticală a funcțiilor de management;
• delimitarea competențelor și responsabilităților;
• feedback-ul pe mai multe niveluri (feedforward și feedback).

Ierarhia managerială asigură atât viziunea centralizată, cât și implementarea descentralizată a sarcinilor.

Ierarhicitatea ca mod de combatere a complexității

Descompunerea ierarhică este metoda cheie a analizei sistemice, care permite:

• localizarea și gestionarea complexității;
• formalizarea nivelurilor de abstractizare;
• asigurarea controlabilității proceselor de proiectare și de cercetare;
• ordonarea cunoștințelor și comunicărilor între participanții la analiză.

Aspecte sistemico-filozofice

Ierarhia este legată de conceptele de:

• emergență — întregul posedă proprietăți absente la nivelul părților;
• fractalitate — repetarea principiilor structurale la diferite niveluri ale sistemului;
• înrădăcinare ontologică — sistemul este integrat într-un sistem mai larg.

Astfel, ierarhia nu este doar un instrument de organizare, ci și un principiu metafizic al existenței sistemice.

Vezi și

• Analiza sistemică
• Structura sistemului
• Obiectiv în analiza sistemică
• Model