Definiții ale sistemului
Definiții ale sistemului — noțiunea de „sistem" are numeroase definiții diferite, utilizate în funcție de context, domeniu de cunoaștere și scopurile cercetării. Aceasta se datorează caracterului interdisciplinar al abordării sistemice și evoluției înseși noțiunii de sistem.
Cauzele multiplicității definițiilor
Diferențele în definițiile sistemului sunt determinate de mai mulți factori:
- Dualitatea noțiunii: Sistemul este considerat atât ca fenomen existent obiectiv, cât și ca model sau metodă de studiu al realității, creat de subiect (Obiectivul și subiectivul în analiza sistemică).
- Contextul și disciplina: Definițiile se adaptează nevoilor unui domeniu concret (biologie, inginerie, economie, sociologie, informatică).
- Scopurile cercetării: În funcție de sarcină (analiza structurii, comportamentului, managementului, proiectării), accentele în definiție se deplasează.[1]
- Nivelul de abstractizare: Definițiile pot fi atât general-filozofice, cât și înalt specializate, formalizate.
- Evoluția noțiunii: Dezvoltarea istorică a reprezentărilor sistemice a condus la adăugarea unor noi aspecte (scop, mediu, observator) în definiții.
Componentele comune ale definițiilor
În pofida diferențelor, analiza majorității formulărilor permite identificarea componentelor-cheie comune, care reflectă proprietățile esențiale ale sistemelor:
- Elemente (componente, părți): Constituenții sistemului.
- Legături (relații): Interacțiunile dintre elemente.
- Structură: Organizarea elementelor și legăturilor.
- Integritate (unitate): Sistemul ca ceva unitar, ale cărui proprietăți nu se reduc la proprietățile părților.
- Granițe: Separarea sistemului de mediu.
- Interacțiunea cu mediul: Schimb prin intrări și ieșiri (Sistem deschis).
- Scop sau Funcție: Destinația sau orientarea comportamentului sistemului.
Diferite definiții pot pune accentul pe una sau mai multe dintre aceste componente.
Clasificarea abordărilor în definire
Definițiile sistemului pot fi clasificate convențional după accentul principal:
- Descriptive: Se concentrează pe descrierea obiectivă a compoziției (elemente) și a interrelațiilor. Caracteristice etapei timpurii a teoriei sistemelor.
- Constructive (Teleologice): Subliniază scopul sau funcția sistemului, organizarea sa pentru atingerea unui rezultat, includ adesea rolul observatorului sau proiectantului.
- Funcționale (Cibernetice): Consideră sistemul ca un transformator al intrărilor în ieșiri, punând accentul pe comportament și management.
- Structural-funcționale: Combină descrierea structurii cu indicarea funcțiilor elementelor sau ale sistemului în ansamblu.
Exemple de definiții ale sistemului
În tabelul de mai jos sunt prezentate diverse definiții ale noțiunii de „sistem" cu indicarea autorilor lor (dacă sunt cunoscuți) și analiza ideilor-cheie și a accentelor fiecărei formulări. Aceasta permite să se observe diversitatea abordărilor în înțelegerea acestei noțiuni fundamentale.
| Definiție | Autor(i) | Analiza noțiunii / Ideea-cheie | Accent |
|---|---|---|---|
| Un complex de componente în interacțiune. | L. von Bertalanffy | Definiție de bază, subliniind interacțiunea ca fundament al sistemului. | Interacțiune, Componente |
| O totalitate de elemente aflate în relații determinate unele cu altele și cu mediul. | L. von Bertalanffy | Adaugă la elemente relațiile și interacțiunea cu mediul. | Elemente, Relații, Mediu |
| Un întreg alcătuit din mai multe părți. Un ansamblu de trăsături. | C. Cherry | Subliniază integritatea și caracterul compus al sistemului. | Integritate, Părți/Trăsături |
| O mulțime de elemente interconectate, delimitate de mediu și interacționând cu acesta ca un întreg. | F. I. Peregudov, F. P. Tarasenko | Definiție clasică, reunind atributele-cheie: elemente, legături, granițe, interacțiunea cu mediul și integritate. | Elemente, Legături, Mediu, Integritate |
| O dispunere, mulțime sau colecție de lucruri conectate sau corelate între ele astfel încât împreună formează o anumită unitate, un întreg; o dispunere de componente fizice... | Distephano | Accent pe reunirea (dispunerea) componentelor (inclusiv fizice) într-un întreg. | Unitate, Integritate, Componente (fizice) |
| O combinație de elemente în interacțiune, organizate pentru atingerea unuia sau mai multor scopuri stabilite. | ISO15288 | Definiție constructivă din standardul de inginerie sistemică. Introduce explicit scopul și organizarea. | Elemente, Interacțiune, Organizare, Scop |
| O mulțime finită de elemente funcționale și relații între ele, delimitată din mediu în conformitate cu un anumit scop în cadrul unui anumit interval de timp. | V. N. Sagatovsky | Definiție constructivă, incluzând elemente funcționale, relații, scop, mediu și cadru temporal. | Elemente (funcționale), Relații, Scop, Mediu, Timp |
| Reflectarea în conștiința subiectului (cercetătorului, observatorului) a proprietăților obiectelor și a relațiilor lor în rezolvarea sarcinii de cercetare, cunoaștere. | Iu. I. Cerneak | Definiție subiect-orientată. Sistemul ca model mental, dependent de observator. | Subiect/Observator, Cunoaștere, Model |
| Sistemul S pe obiectul A relativ la proprietatea (calitatea) integrativă este totalitatea acelor elemente aflate în acele relații care generează proprietatea integrativă dată. | E. B. Agoshkova, B. V. Ahlibinensky | Accent pe apariția proprietăților integrative (emergente) din interacțiunea elementelor și relațiilor lor. | Emergență, Proprietăți integrative |
| O totalitate de elemente integrate și cu interacțiune sau interdependență regulată, creată pentru atingerea unor scopuri determinate, în care relațiile dintre elemente sunt definite și stabile, iar performanța sau funcționalitatea generală a sistemului este mai bună decât simpla sumă a elementelor. | PMBOK | Definiție din managementul proiectelor. Combină integrarea, interacțiunea, scopul și emergența (performanță > sumă). | Integrare, Interacțiune, Scop, Emergență/Sinergie |
| Un dispozitiv care primește una sau mai multe intrări și generează una sau mai multe ieșiri. | Drenik | Definiție cibernetică. Sistemul ca transformator, modelul „cutiei negre". | Intrări, Ieșiri, Transformare |
| Un dispozitiv, proces sau schemă... funcție... în operarea... informației și (sau) energiei și (sau) materiei... | D. Ellis, F. Ludwig | Definiție funcțională, extindând pe cea cibernetică; indică operarea cu fluxuri. | Funcție, Proces, Transformare (informație/energie/materie) |
| O abstractizare matematică care servește drept model al unui fenomen dinamic. | G. Freeman | Perspectivă matematică. Sistemul ca model matematic al dinamicii. | Model, Matematică, Dinamică |
| O totalitate integrată de elemente în interacțiune, destinată realizării cooperative a unei funcții predeterminate. | R. Gibson | Accent pe cooperarea elementelor pentru realizarea unei funcții comune. | Integrare, Interacțiune, Cooperare, Funcție |
| O mulțime de obiecte împreună cu relațiile dintre obiecte și dintre atributele lor. | A. Hall, R. Fagen | Definiție formală, teoretico-mulțimistică, incluzând atributele obiectelor. | Obiecte, Relații, Atribute |
| O colecție de entități... care percepe... intrări și acționează... pentru a produce... ieșiri, urmărind... scopul maximizării anumitor funcții ale intrărilor și ieșirilor. | R. Kershner | Definiție cibernetică, incluzând scopul ca optimizare a funcției de transformare a intrărilor/ieșirilor. | Intrări, Ieșiri, Scop (optimizarea funcției) |
| O regiune delimitată în spațiu și timp în care părțile-componente sunt conectate prin relații funcționale. | J. Miller | Subliniază granițele spațio-temporale și legăturile funcționale dintre părți. | Granițe (spațiu/timp), Relații funcționale |
| Din punct de vedere matematic... o totalitate de relații între... unități. Cu cât relațiile sunt mai strâns interconectate, cu atât sistemul este mai organizat... | A. Rapoport | Perspectivă matematică/structurală, focalizată pe relații și gradul de organizare. | Relații, Organizare |
| O mulțime de acțiuni (funcții), legate în timp și spațiu printr-o mulțime de sarcini practice de luare a deciziilor și evaluare a comportamentului... | S. Sengupta, R. Ackoff | Abordare acțional-activă. Sistemul ca totalitate de funcții/acțiuni pentru rezolvarea sarcinilor de management. | Acțiuni/Funcții, Sarcini, Luarea deciziilor, Management |
| Termen... pentru a desemna... un dispozitiv... regulat... sau o totalitate... de elemente... necesare pentru realizarea unei anumite operații. | A. Wilson, M. Wilson | Indică două sensuri: un întreg ordonat (structură) și un set de elemente pentru o operație (funcție). | Dispozitiv/Ordine, Operație/Funcție |
| O mulțime nevidă de elemente... în care elementele... se află între ele în relații și legături determinate. | G. Kröber | Definiție structurală minimalistă. | Elemente, Relații/Legături |
| Un sistem abstract... o mulțime parțial conectată de obiecte abstracte... | L. Zadeh, C. Desoer | Definiție formală a unui sistem abstract. | Abstractizare, Obiecte, Conectivitate parțială |
| O mulțime de elemente active conectate. | O. Lange | Definiție succintă, subliniind activitatea/acțiunea elementelor. | Elemente, Legături, Acțiune |
| Orice formă de distribuție a activității într-un lanț, considerată de un observator oarecare ca regulată. | G. Pask | Abordare comportamentală/cibernetică cu accent pe regularitatea observabilă și rolul observatorului. | Activitate, Regularitate, Observator |
| O mulțime de componente... conectate... ordonate prin relații... caracterizată prin unitate, care se exprimă în proprietăți și funcții integrale... | V. S. Tiuhtin | Combină componente, relații, ordonare, unitate și proprietăți/funcții integrative. | Componente, Relații, Ordonare, Unitate, Proprietăți integrative |
| Diversitatea relațiilor și legăturilor elementelor unei mulțimi, constituind o unitate integrală... o mulțime organizată... | A. D. Ursul | Accent pe diversitatea legăturilor, integritate și organizare. | Relații/Legături, Diversitate, Integritate, Organizare |
| Un complex de componente implicate selectiv, la care interacțiunea... capătă caracterul unei conlucrări reciproce... pentru obținerea unui rezultat util focalizat. | P. K. Anokhin | Abordare biologică/funcțională. Accent pe „conlucrarea reciprocă" a componentelor pentru obținerea unui „rezultat util" (Scop/Funcție). | Componente, Conlucrare reciprocă, Rezultat util (Scop/Funcție) |
| L. A. Blumenfeld | Definiție operațională detaliată, incluzând legături, indivizibilitatea elementelor, integritatea interacțiunii cu mediul, păstrarea identității în evoluție. | Elemente, Legături, Indivizibilitate, Integritate, Mediu, Evoluție/Identitate | |
| Mulțimi de obiecte pe care se realizează... o relație... Dual, definiția... mulțimi de obiecte care posedă... proprietăți cu relații fixate... | A. I. Uemov | Abordare logico-filozofică. Propune două definiții duale prin obiecte/relații și obiecte/proprietăți. | Obiecte, Relații, Proprietăți (structură logică) |
| O compoziție de părți (elemente) care generează împreună un comportament sau un sens absent la componentele sale individuale. | Consiliul Internațional de Inginerie Sistemică (INCOSE) | Definiție modernă din ingineria sistemică, subliniind emergența comportamentului sau a sensului. | Părți/Elemente, Acțiune comună, Comportament/sens emergent |
Cauzele absenței unei definiții unice a sistemului
- Evoluția înțelegerii: De-a lungul timpului, noțiunea de sistem s-a complexificat: de la interpretările timpurii ca „mulțime organizată" la includerea scopurilor, rolului observatorului și modurilor de reprezentare a sistemului.
- Contextul și scopurile cercetării: Definiția sistemului depinde de scopul analizei, nivelul de examinare și sarcina de cercetare. La diferite etape ale analizei se formulează diferite definiții „de lucru", accentuând aspectele cele mai esențiale.
- Diversitatea obiectelor și abordărilor: Sistemele diferă prin natură (de exemplu, bine organizate, slab organizate, auto-organizate), ceea ce necesită modele și abordări diferite. În unele cazuri, scopul sistemului poate lipsi din definiție (de exemplu, pentru obiectele naturale).
- Sistemul ca construct cognitiv: Sistemul este un mijloc de simplificare și reprezentare conștientă a realității. Diferite sarcini de percepție și analiză a realității necesită construirea unor modele sistemice diferite.
Notă
- ↑ «Выбор определения системы отражает принимаемую концепцию и является фактически началом моделирования.» — В.Н. Волкова, А.А. Денисов, Теория систем и системный анализ. С. 22.