Criteriul Hodge-Lehmann
Criteriul Hodge-Lehmann — metodă de luare a deciziilor în condiții de incertitudine parțială, care combină elemente ale abordărilor pesimiste și probabilistice. Este utilizat în situațiile în care există estimări ale probabilităților rezultatelor, dar persoana care ia decizia dorește, de asemenea, să țină cont de scenariile cele mai defavorabile.
Esența criteriului
Criteriul Hodge-Lehmann reprezintă un compromis între:
- orientarea spre rezultatul minim al fiecărei strategii (ca în criteriul Wald),
- și calculul valorii așteptate a rezultatului folosind probabilități estimate (ca în criteriul Bayes).
Pentru fiecare strategie se calculează o valoare ponderată care combină cel mai rău rezultat și rezultatul mediu așteptat. Ponderea fiecărei componente este determinată de un coeficient ales în prealabil, care reflectă gradul de prudență sau optimism al persoanei care ia decizia.
Astfel, criteriul Hodge-Lehmann permite luarea în considerare atât a riscului celor mai mari pierderi, cât și a așteptărilor probabilistice.
Aplicarea criteriului
Procesul de aplicare include următorii pași:
- Pentru fiecare strategie se determină rezultatul său minim.
- Se calculează valoarea medie așteptată pe baza probabilităților cunoscute sau estimate ale rezultatelor.
- Se calculează evaluarea finală a fiecărei strategii ca o combinație ponderată a rezultatului minim și a celui mediu.
- Se alege strategia cu cea mai mare evaluare finală.
O abordare mai prudentă presupune o pondere mai mare acordată celui mai rău rezultat, una mai optimistă — o pondere mai mare acordată rezultatului mediu așteptat.
Avantaje și dezavantaje
Avantaje:
- Ia în considerare atât informațiile probabilistice, cât și riscurile celor mai defavorabile rezultate.
- Permite ajustarea flexibilă a nivelului de prudență.
Dezavantaje:
- Necesită existența cel puțin a unor estimări aproximative ale probabilităților evenimentelor.
- Introducerea coeficientului de ponderare adaugă subiectivitate în procesul de luare a deciziei.