---
title: "Procesul analitic ierarhic (AHP)"
source: "https://systems-analysis.info/int/Procesul_analitic_ierarhic_(AHP)"
wiki: "systems-analysis.info/int"
article: "Procesul_analitic_ierarhic_(AHP)"
language: "ro"
categories:
  - "Category:Decision theory"
  - "Category:Decision-making"
  - "Category:Modeling"
  - "Category:Romanian"
  - "Category:Systems analysis"
revision_id: 5845
wiki_created_at: 2026-09-06T23:54:50Z
wiki_modified_at: 2026-09-06T23:54:50Z
downloaded_at: 2026-09-07T23:10:38Z
---

# Procesul analitic ierarhic (AHP)

**Metoda analizei ierarhiilor** (în engl. Analytic Hierarchy Process, AHP) — este una dintre cele mai cunoscute metode de analiză multicriterială, destinată selectării, ierarhizării și fundamentării deciziilor pe baza preferințelor subiective ale factorului de decizie (FD). Metoda a fost elaborată de T. Saaty și a căpătat o largă răspândire în problemele în care este necesar să se țină seama de criterii multiple, adesea conflictuale.

## Esența metodei

Metoda analizei ierarhiilor se bazează pe descompunerea unei probleme complexe de alegere sub forma unei structuri ierarhice:

- Scopul — vârful ierarhiei (ceea ce trebuie atins).
- Criteriile și subcriteriile — aspectele în funcție de care se realizează evaluarea.
- Alternativele — variantele dintre care se efectuează alegerea.

Fiecare nivel al structurii este comparat pereche cu pereche: FD exprimă care dintre cele două elemente este mai preferabil în raport cu elementul de nivel superior. Astfel de judecăți formează matrice de comparații perechi, pe baza cărora se calculează ponderile priorităților.

## Etapele de aplicare a metodei

Metoda analizei ierarhiilor se implementează în mai multe etape logic succesive. Fiecare dintre ele vizează rafinarea preferințelor FD și construirea unui model ierarhic al problemei de decizie.

1.  Construirea ierarhiei: descompunerea problemei în scop, criterii, subcriterii și alternative.
2.  Comparații perechi ale elementelor: se realizează evaluarea expertă a preferințelor (de exemplu, cu cât criteriul A este mai important decât B pe o scală de la 1 la 9).
3.  Calculul ponderilor locale: din matricele de comparații se extrag ponderi numerice care reflectă importanța relativă a elementelor.
4.  Evaluarea consistenței: se calculează coeficientul de consistență pentru a verifica logica și coerența preferințelor FD.
5.  Agregarea ponderilor: evaluările finale ale alternativelor se calculează prin parcurgerea întregii ierarhii.

### 1. Construirea structurii ierarhice a problemei

În această etapă, problema este descompusă în niveluri logic interconectate:

- **Nivelul superior** — scopul general al alegerii.
- **Nivelurile intermediare** — criteriile și, dacă este necesar, subcriteriile subordonate.
- **Nivelul inferior** — variantele alternative de soluție.

Scopul construirii ierarhiei este de a reflecta structura logică a preferințelor FD și de a pregăti baza pentru comparațiile perechi.

### 2. Compararea perechi a elementelor la fiecare nivel

Pentru fiecare nivel (începând cu criteriile în raport cu scopul și continuând pe legăturile descendente), FD efectuează **compararea perechi** a elementelor în funcție de influența lor asupra elementului de nivel superior. Comparațiile se realizează pe **scala Saaty** (de la 1 la 9), unde:

- 1 — importanță egală;
- 3 — preferință moderată;
- 5 — preferință puternică;
- 7 — foarte puternică;
- 9 — absolută;
- 2, 4, 6, 8 — valori intermediare.

Rezultatele sunt înregistrate într-o **matrice de comparații perechi.**

### 3. Calculul priorităților (ponderilor) locale

Din fiecare matrice de comparații perechi se calculează vectorul **ponderilor locale**, care reflectă importanța relativă a elementelor. De regulă, se utilizează metoda vectorului propriu principal sau metoda normalizată aproximativă (mediere pe rânduri). Pentru fiecare element se calculează:

- **ponderea locală**, care arată importanța în cadrul matricei curente;
- **ponderea globală**, obținută prin înmulțirea cu ponderile elementelor de nivel superior.

### 4. Verificarea consistenței judecăților

Deoarece comparațiile sunt subiective, sunt posibile **evaluări inconsistente** (de exemplu, A \> B, B \> C, dar C \> A). Metoda AHP include o **verificare formală a consistenței** judecăților FD. Se calculează **coeficientul de consistență (CI)** și **indicele de consistență (CR).**

### 5. Agregarea priorităților și ierarhizarea alternativelor

După calculul ponderilor la toate nivelurile ierarhiei, se realizează **agregarea** pe ierarhie — de la alternative în sus. Fiecare alternativă primește o **pondere integrală**, calculată ca sumă ponderată a priorităților sale locale pentru fiecare criteriu, înmulțite cu ponderile criteriilor respective. Rezultatul este o listă ordonată a alternativelor în funcție de gradul de preferință. Alternativa cu prioritatea integrală cea mai ridicată este considerată cea mai rațională în cadrul structurii definite a problemei.

## Avantajele metodei

- Ușurința structurării problemelor complexe;
- Posibilitatea de a lucra cu criterii calitative și cantitative;
- Integrarea judecăților subiective într-o procedură logic riguroasă;
- Calculul gradului de consistență a opiniilor (verificarea fiabilității);
- Aplicabilitate atât în decizii individuale, cât și de grup.

## Limitele metodei

- Creșterea efortului de calcul odată cu sporirea numărului de criterii și alternative (matricele de comparații perechi cresc pătratic);
- Subiectivitate în exprimarea preferințelor;
- Posibile distorsiuni în cazul evaluărilor inconsistente;
- Limitarea prin agregarea liniară în cazul preferințelor neliniare complexe.