---
title: "Evaluarea variantelor"
source: "https://systems-analysis.info/int/Evaluarea_variantelor"
wiki: "systems-analysis.info/int"
article: "Evaluarea_variantelor"
language: "ro"
categories:
  - "Category:Decision theory"
  - "Category:Decision-making"
  - "Category:Romanian"
revision_id: 2050
wiki_created_at: 2026-09-06T22:57:52Z
wiki_modified_at: 2026-09-06T22:57:52Z
downloaded_at: 2026-09-07T22:49:06Z
---

# Evaluarea variantelor

**Evaluarea variantelor** — este o etapă cheie în procesul de luare a deciziilor, în care factorul de decizie (FD) identifică și exprimă preferințele sale față de alternativele posibile, comparându-le după caracteristici și trăsături relevante. Această etapă precede alegerea și permite pregătirea fundamentelor pentru adoptarea unei decizii justificate.

Evaluarea variantelor se realizează pe baza unui sistem de criterii și scale. Scalele permit formalizarea particularităților variantelor, iar criteriile reflectă aspectele importante după care acestea sunt comparate. În funcție de situație, se aplică diferite tipuri de scale: de la simple (de exemplu, clasificare sau ierarhizare) până la mai complexe (de exemplu, evaluarea atractivității relative).

## Clasificarea metodelor de evaluare a variantelor

**Metodele de evaluare a variantelor** — sunt instrumente care permit formalizarea preferințelor factorului de decizie (FD), ordonarea sau ierarhizarea alternativelor, identificarea celor mai bune dintre ele sau determinarea celor acceptabile. Metodele diferă prin tipul informației utilizate, forma de exprimare a preferințelor, gradul de formalizare, numărul de criterii și alte temeiuri.

### 1. După tipul informației utilizate

- **Metodele cantitative** se aplică atunci când caracteristicile variantelor sunt reprezentate numeric. Aceste metode se bazează pe parametri măsurabili, precum costul, timpul, productivitatea. Ele permit utilizarea scalelor de intervale și de rapoarte, precum și efectuarea de calcule (de exemplu, sume ponderate, normalizare, agregare).
- **Metodele calitative** se aplică atunci când informația este prezentată în formă verbală sau subiectivă. Se utilizează scale nominale și ordinale, iar evaluările sunt formulate prin judecăți ale experților, chestionare sau scale lingvistice (de exemplu: „nivel ridicat", „satisfăcător", „risc scăzut\\).
- **Metodele mixte** combină informații numerice și verbale. Sunt frecvent utilizate în evaluarea multicriterială, unde o parte din criterii sunt cantitative, iar alta — calitative. De exemplu, metoda analizei ierarhice (AHP) permite transformarea evaluărilor verbale în formă numerică prin comparații perechi.

### 2. După forma de exprimare a preferințelor FD

- **Metodele de rang** presupun ordonarea tuturor variantelor după gradul de preferință, fără a indica cu cât este mai bună o variantă față de alta.
- **Metodele comparațiilor perechi** permit identificarea preferințelor prin compararea pereche a alternativelor. Sunt utilizate atât în formă calitativă, cât și cantitativă. La baza metodei poate sta o matrice de comparații, care reflectă care dintre cele două variante este preferabilă și în ce măsură.
- **Metodele de evaluare pe scale** utilizează scale numerice sau simbolice pentru a exprima gradul de manifestare a caracteristicilor. Alegerea tipului de scală (nominală, ordinală, de interval, de rapoarte) depinde de natura criteriului.
- **Metodele criteriului unic (de agregare)** reduc caracteristicile variantelor la o singură evaluare generalizată — funcție obiectiv, funcție de utilitate, funcție de valoare etc. Sunt utilizate de obicei atunci când este necesară alegerea variantei optime după o caracteristică integrală.

### 3. După gradul de formalizare a metodei

- **Metodele formalizate** se bazează pe algoritmi și proceduri clare, permițând automatizarea. Dintre acestea fac parte, de exemplu, metodele de agregare a criteriilor, de optimizare multicriterială, metodele de utilitate și de evaluare pe scale.
- **Metodele neformalizate** presupun o evaluare intuitivă sau expertală, fără proceduri de calcul stricte. Sunt utilizate atunci când sarcina este slab structurată sau când formalizarea preferințelor este imposibilă (de exemplu, metoda Delphi, brainstorming, reguli euristice).
- **Metodele combinate (hibride)** îmbină calculele formale cu posibilitatea ajustării evaluărilor în procesul de interacțiune cu FD sau cu experții. Un exemplu îl reprezintă procedurile interactive, în care FD își precizează preferințele pe măsura analizării rezultatelor intermediare.

### 4. După numărul de criterii evaluate

- **Metodele cu un singur criteriu** presupun că alegerea se realizează după un singur criteriu, determinat în prealabil. Acestea pot fi comparații simple după valoarea indicatorului țintă: preț, eficiență, timp etc.
- **Metodele multicriteriale** iau în considerare mai multe criterii simultan, inclusiv de tipuri diferite (de exemplu, cost, fiabilitate, calitate). Astfel de metode includ proceduri de normalizare, evaluare ponderată a criteriilor, agregare și soluții de compromis.

### 5. După gradul de participare a FD în procesul de evaluare

- **Metodele automate (axiomatice)** nu necesită participarea FD după introducerea datelor inițiale. Soluția este elaborată pe baza unor reguli formale stabilite în prealabil (de exemplu, funcții de utilitate sau logica axiomelor de alegere).
- **Metodele interactive** prevăd participarea etapizată a FD: la fiecare etapă acesta poate evalua alternativele propuse, modifica parametrii sarcinii sau preciza preferințele sale. Aceste metode sunt deosebit de utile în cazul alegerii multicriteriale.
- **Metodele hibride** combină procedurile automatizate cu posibilitatea intervenției expertale. De exemplu, în metodele de ierarhizare sau clustering, rezultatul poate fi ajustat pe baza observațiilor experților.

### 6. După gradul de certitudine a informației

- **Metodele în condiții de certitudine** presupun că toate informațiile despre variante sunt cunoscute cu exactitate și nu ridică îndoieli.
- **Metodele în condiții de risc** iau în considerare natura probabilistică a rezultatelor (de exemplu, valoarea așteptată, criteriul maximizării probabilității de succes).
- **Metodele în condiții de incertitudine** se aplică atunci când lipsesc informații exacte despre consecințe și este necesară utilizarea evaluărilor subiective, a analizelor scenariale sau a ipotezelor experților.
