---
title: "Alternativă (luarea deciziilor)"
source: "https://systems-analysis.info/int/Alternativ%C4%83_(luarea_deciziilor)"
wiki: "systems-analysis.info/int"
article: "Alternativă_(luarea_deciziilor)"
language: "ro"
categories:
  - "Category:Decision theory"
  - "Category:Decision-making"
  - "Category:Romanian"
revision_id: 297
wiki_created_at: 2026-09-06T22:31:41Z
wiki_modified_at: 2026-09-06T22:31:41Z
downloaded_at: 2026-09-07T22:39:13Z
---

# Alternativă (luarea deciziilor)

**Alternativa** în contextul teoriei deciziilor este unul dintre variantele posibile de acțiune disponibile persoanei care ia decizia, pentru atingerea unui scop sau rezolvarea unei probleme. Cu alte cuvinte, alternativa reprezintă o decizie separată care poate fi aleasă dintr-un anumit mulțime. Existența a cel puțin două alternative este o condiție necesară pentru o alegere cu sens.

## Alternativele în teoria clasică a deciziilor

Teoria clasică a deciziilor pornește de la ipoteza alegerii pe deplin raționale. În această formulare, sarcina de luare a deciziei este formalizată printr-un set de alternative, dintre care agentul rațional trebuie să o aleagă pe cea mai bună. Fiecare alternativă reprezintă o decizie concretă pe care o poate realiza persoana care ia decizia. Teoria clasică presupune, de obicei, că mulțimea alternativelor este dată dinainte și cunoscută de persoana care decide, și că aceasta este capabilă să **identifice toate alternativele și să evalueze consecințele fiecărei variante**.

În condiții de certitudine, fiecare alternativă conduce la un singur rezultat cunoscut; în condiții de **incertitudine**, rezultatul depinde de factori externi (stări ale naturii). Strategia rațională se bazează pe criterii de optimalitate: conform criteriului maximizării speranței matematice, se alege alternativa cu cea mai mare valoare așteptată; o abordare mai complexă este maximizarea utilității așteptate.

# Alternativele în analiza multicriteriară a deciziilor

**Analiza multicriteriară a deciziilor** (AMD) evaluează alternativele după un set de criterii. În prezența unui număr mare de alternative și criterii, sarcina constă în a le ierarhiza sau a o selecta pe cea mai bună.

Fundamentul AMD este **matricea de evaluare a alternativelor**, în care rândurile reprezintă alternativele, coloanele reprezintă criteriile, iar în celule sunt indicate valorile Kj​(ai​).

Conceptul-cheie este **dominanța Pareto**: alternativa X domină Y dacă nu este inferioară față de Y la niciunul dintre criterii și îi este superioară la cel puțin unul. Alternativele dominate sunt excluse. În cazul **conflictului dintre criterii** (când o variantă este mai bună după unii indicatori, dar mai slabă după alții), se formează mulțimea soluțiilor Pareto-optime.

Metodele de comparare a alternativelor multicriteriale includ:

- Construirea unei **funcții de utilitate** unice (de exemplu, suma ponderată a evaluărilor)
- **Comparații perechi** (metoda AHP a lui Saaty)
- **Abordări de tip outranking** (ELECTRE, PROMETHEE)

AMD este adesea integrată cu **luarea în considerare a incertitudinii**, când criteriile au caracter probabilistic sau evaluările sunt exprimate vag, combinând elemente ale teoriei deciziilor în condiții de risc.

# Clasificarea alternativelor

- **Alternative discrete și continue.** Mulțimea alternativelor poate fi finită și discretă sau infinită (continuă). În cazul parametrilor continui, sarcina devine o problemă de optimizare matematică.
- **Alternative mutual exclusive și combinabile.** De obicei, alternativele sunt mutual exclusive (se alege una singură). Uneori este permisă alegerea mai multor variante sau a combinațiilor acestora, formând o alternativă de nivel superior ca un set de alternative simple.
- **Alternative dominante și dominate.** Conform principiului dominanței, alternativa A domină alternativa B dacă, după toate criteriile, rezultatul lui A nu este inferior lui B, iar după unele criterii este superior. Alternativele dominate sunt excluse din analiză. Alternativele nedominate sunt considerate eficiente și formează mulțimea soluțiilor Pareto-optime.
- **Alternative statice și dinamice.** În modelele simple se face o alegere unică; în sarcinile complexe, cu mai multe etape, alternativele sunt analizate la fiecare etapă, utilizând modelul arborelui de decizie.

# Metode de reprezentare și comparare a alternativelor

Pentru analiza deciziilor sunt utilizate următoarele instrumente:

**Matricea deciziilor** – un tabel în care rândurile reprezintă alternativele, iar coloanele reprezintă factorii de evaluare. Principalele tipuri:

- Matricea «alternative × rezultate» (matrice de câștiguri) pentru sarcinile cu incertitudine
- Matricea «alternative × criterii» pentru sarcinile multicriteriale

**Arborele de decizie** – o schemă grafică a secvenței de decizii și evenimente. Conține: noduri de decizie (pătrate) – alegerea alternativelor, noduri probabilistice (cercuri) – rezultate aleatorii; ramuri și rezultate finale cu valorile obținute. Arborele permite calcularea valorii fiecărei strategii prin metoda «reducerii», fiind deosebit de util pentru deciziile pe etape.

**Funcțiile de preferință și de utilitate** atribuie fiecărei variante un număr care reflectă gradul de preferință. Se aplică pentru:

- Transformarea criteriilor de dimensiuni diferite într-o scară unică
- Optimizarea matematică a alegerii
- Ierarhizarea alternativelor și analiza «ce-ar fi dacă»

Alte mijloace includ diagramele de decizie, frontierele de eficiență și sistemele interactive de suport al deciziilor.

# Raționalitatea limitată și aspectele comportamentale ale alegerii alternativelor

**Raționalitatea limitată** (conceptul lui Herbert Simon) descrie situațiile în care resursele sunt insuficiente pentru căutarea soluției optime. În locul maximizării se aplică strategia **satisficing** — căutarea unei soluții „suficient de bune", atunci când persoana alege prima alternativă satisfăcătoare fără a analiza toate variantele posibile.

**Strategiile euristice de alegere** arată că oamenii folosesc reguli simplificate:

- **Eliminarea pe aspecte**: eliminarea succesivă a alternativelor după criterii importante
- **Alegerea lexicografică**: preferința este acordată alternativei care este mai bună după criteriul principal

**Influența contextului și a modului de prezentare a alternativelor** se manifestă prin efecte:

- **Efectul de momeală**: adăugarea unei alternative dominate schimbă preferințele dintre opțiunile principale
- **Paradoxul alegerii**: excesul de variante îngreunează luarea deciziei
- **Efectul de framing**: prezentarea diferită a aceleiași alternative influențează alegerea